ADHD- între mit și adevăr
Tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) reprezintă o condiție frecventă și comună diagnosticată în principal la copii. Potrivit Centrului pentru Controlul si Prevenirea Bolilor, începand cu 2011, 6,4 milioane de copii cu vârste între 4 și 17 ani au fost diagnosticați cu ADHD.
Și, în timp ce majoritatea a auzit de această condiție medicală, există și se perpetuează încă nepermis de multe mituri în ceea ce o privește, alimentând nu doar atitudinile și abordările nepotrivite, dar și prejudecățile și stigmatul ce însoțește ADHD-ul.
Așa că, azi, ne-am gândit că este momentul și cazul să demontăm aceste mituri și ficțiuni, acordând realitatea și adevărul cu privire la această tulburare.
#mit – Copilul meu este hiperactiv, probabil are ADHD
Copiii sunt în mod inerent și natural energici, uneori chiar agitați sau foarte agitați. Dacă comportamentul necontrolat este singurul simptom, atunci este dificil pentru un profesionist să spună că problema lor este cu adevărat o boală psihică. ADHD este o adevărată tulburare mentală. Există o multitudine de motive pentru care copiii sunt agitați sau tulburați, cum ar fi anxietatea sau somnul inadecvat, dar un copil cu tulburare de deficit de atenție are o afecțiune. În acest sens, diagnosticul va necesita observații privind numeroase simptome în setări multiple și dovezi de afectare semnificativă. Principalele simptome ale ADHD sunt lipsa de atenție, hiperactivitatea și impulsivitatea. Acestea se pot manifesta în diferite moduri: mișcarea persistentă și permanentă, distragerea ușoară sau uitarea și dificultatea de a aștepta în orice ocazie sau situație.
#adevar #fapt – Diagnosticarea cu ADHD este în creștere
ADHD este una dintre cele mai răspândite boli psihiatrice ale tinerilor din SUA. Un studiu recent a arătat că diagnosticul ADHD a crescut cu 43% numai între anii 2003 și 2011. Studiul nu a fost conceput pentru a examina motivele care stau la baza acestor schimbări în prevalență, dar ar putea fi rezultatul unei tendințe de supra-diagnosticare a situației.
Există cu siguranță o tendință ascendentă în cazuri de ADHD diagnosticate. Dacă starea este supra-diagnosticată și stimulentul pentru corectarea stării este luat în mod curent, atunci, tratamentul nu va fi durabil și ar putea să ignore alte probleme din mediul său, care sunt stresorii reali, cum ar fi: grijile interne, conflictele de origine și tulburările de învățare.
#mit – Persoanele cu ADHD sunt afectate doar în sala de clasă
ADHD și simptomele sale nu se limitează doar la mediul de clasă. Deși copiii cu aceste condiții prezintă un risc mai mare pentru o performanță școlară redusă și pentru realizări academice mai mici, există și alte probleme pe care le pot avea ca rezultat.
Copiii cu ADHD au mai multe șanse de a experimenta respingerea socială în copilărie. Legat de aceasta, cercetările sugerează că aceștia au, ca urmare, o șansă crescută de a dezvolta o tulburare de conduită și, mai târziu, șanse mai ridicate de utilizare a unor substanțe de tip drog și de încarcerare.
Atât copiii, cât și adulții cu ADHD supraapreciează recompensa imediată față de cea amânată. Noi toți facem acest lucru într-o oarecare măsură și la un moment dat, dar cei cu ADHD mai rar refuză recompense imediate în detrimentul celor viitoare amânate. De exemplu, dacă le prezinți opțiunea de a primi 5 lei acum sau 10 lei într-o săptămână, cineva cu ADHD este mult mai dispus și predispus să aleagă suma mai mică imediată față de cea amânată.
Ei au dificultăți în evaluarea adecvată si corectă a beneficiilor pe termen lung și, astfel, deciziile se iau pe baza recompenselor imediate. Acest deficit pare să fie legat de o problemă mai largă legată de timp care se extinde la nivelul percepției și tratării sale.
#mit – ADHD este cauzată de un parenting prost sau deficitar
Cauzele tulburărilor psihice sunt foarte greu de identificat, dar consensul general este că ele sunt produse de interacțiunea dintre geneticii cu mediul. Anumite persoane care au gene ce influențează modul în care creierul procesează dopamina pot prezenta un risc crescut pentru ADHD, dar având aceste gene nu înseamnă neapărat că o persoană va prezenta semnele acestei afecțiuni. Există o serie de lucruri pe care părinții pot să le facă sau nu, care modifică dezvoltarea copilului și șansele lor de a avea ADHD.
Este clar că neglijarea precoce emoțională are consecințe profunde pentru dezvoltarea creierului, care pot afecta structura creierului, conectivitatea și capacitatea, inclusiv deficiențe de concentrare și atenție. De asemenea, expunerea la toxine, cum ar fi alcoolul sau nicotina, în viața intrauterină crește riscul de ADHD în funcție de dozele folosite.
#mit 4– copiii cu ADHD pot părea a fi “drogați”
Mulți părinți se sperie la gândul că copilul lor are o tulburare mintală și pot fi sceptici cu privire la medicamentele prescrise, fără să-și dorească ca copiii lor să petreacă ani întregi pe medicamente puternice. Deși terapia și consilierea pot fi suficiente pentru a atenua simptomele ADHD, uneori, medicamentul poate fi necesar pentru a gestiona complet starea.
Potrivit CDC, între 70 și 80% dintre copiii cu ADHD au mai puține simptome atunci când iau stimulente prescrise. Modul obișnuit de utilizare a termenului „drogat” sugerează letargie și pierderea capacității. Stimulanții, cele mai frecvente prescrise medicamente, de obicei, nu au acest efect.”
#adevar #fapt – ADHD poate fi tratat
Tratamentul ADHD a fost dovedit benefic pentru unele cazuri. Rezultatele unuia dintre cele mai mari si mai cuprinzătoare studii ale ADHD au arătat că unii dintre cei diagnosticați inițial cu o formă ușoară de ADHD nu au mai fost diagnosticați când au fost studiați opt ani mai târziu. Studiul nu a arătat nici o corelație între tratament și o schimbare în diagnostic, iar unele persoane cu ADHD vor continua să aibă această tulburare de-a lungul întregii vieți.
Nici o dizabilitate sau dicționar nu este capabil să definească cine suntem ca persoană.
Multe persoane cu ADHD pot gestiona cu succes simptomele lor. Din pacate, multi altii se vor lupta cu ADHD in toate aspectele vietii lor, in ciuda celui mai bun tratament posibil.
Dacă nu sunteți sigur dacă copilul dumneavoastră are ADHD, cel mai bine este să consultați un psiholog sau medic primar cu experiență în evaluarea ADHD.
Pe data viitoare,
echipa EduCare
ro_RORomână