Autismul la adolescenți – nevoia de intervenție timpurie și costuri

Majoritatea părinților sunt cuprinși de o stare de anxietate atunci când se gândesc că foarte curând, copilul lor va deveni adolescent. Părinții copiilor diagnosticați cu autism sunt cu atât mai copleșiți, deoarece această tulburare poate amplifica stările prin care trec copiii atunci când corpul lor suferă schimbări fizice și hormonale specifice adolescenței. Rebeliunea tipică adolescenților poate fi și mai exacerbată în cazul persoanelor diagnosticate cu tulburare din spectrul autist, în timp ce liceul se poate simți ca un câmp minat din cauza dizabilităților sociale. Mulți băieți adolescenți trebuie să fie convinși de necesitatea dușurilor zilnice și a bărbieritului în ciuda problemelor senzoriale, în timp ce fetele necesită o educație sexuală foarte atentă.

Cum se manifestă autismul în perioada adolescenței?

Specialiștii în domeniul tulburărilor din spectrul autist aud foarte des o plângere din partea părinților, și anume că simptomele specifice autismului se agravează în perioada adolescenței. Adolescenții nu devin din ce în ce mai neconformi pentru că autismul se agravează, ci pentru că așa se manifestă adolescența la fiecare tânăr în parte. La fel ca toți ceilalți adolescenți, și tinerii diagnosticați cu autism și-ar putea dori mai multă independență. Cercetările asupra autismului în anii adolescenței și nu numai, sunt încă la început, motiv pentru care se cunosc foarte puține lucruri despre evoluția autismului în perioada adolescenței și până la vârsta adultă tânără. Autismul este un spectru larg, iar adolescența afectează fiecare tânăr în mod diferit.

În general, părinții se pot aștepta la mai multe schimbări pe măsură ce copilul lor se îndreaptă către vârsta maturității!

Îmbunătățiri comportamentale. Adolescenții cu autism au mai puține stări de hiperactivitate și iritabilitate și mai puține comportamente repetitive (cum ar fi alinierea lucrurilor) și comportamente dezadaptive (disfuncționale).

Îmbunătățiri ale abilităților de viață cotidiană, cum ar fi să se îmbrace, să țină evidența banilor sau să își facă propriul sandvici.

Adolescența este însoțită de provocări speciale. În primul rând, anii adolescenței reprezintă o perioadă de risc pentru apariția crizelor în autism, deși majoritatea adolescenților nu dezvoltă epilepsie. În al doilea rând, problemele de somn din copilărie pot persista până la adolescență, insomnia și somnolența diurnă devenind motive serioase de îngrijorare. Anxietatea este foarte obișnuită în perioada adolescenței. Decalajul dintre elevii cu autism și colegii lor este intensificat din cauza problemelor de funcționare executivă. În general, oamenii își folosesc abilitățile executive atunci când își fac planuri, țin evidența timpului, își amintesc experiențele din trecut și le raportează la prezent, își schimbă acțiunile dacă se confruntă cu un obstacol, cer ajutor, își păstrează autocontrolul și lucrează cu succes în grup. Adolescenții cu autism se maturizează într-un ritm mai lent în ceea ce privește funcționarea executivă. Ei pot avea probleme deosebite cu flexibilitatea, organizarea, inițierea activităților și memoria. La copiii cu tulburări din spectrul autist, flexibilitatea cognitivă este o problemă predominantă și pare să persiste odată cu înaintarea în vârstă.

Cum pot fi ajutați adolescenții cu autism?

Chiar și la vârsta adolescenței, principalul tratament pentru autism rămâne tot analiza comportamentală aplicată, ABA. Acesta este un program comportamental care descompune acțiunile și comportamentele în pași mici. Încurajează comportamentele pozitive și descurajează comportamentele negative. Costul acestei terapii poate începe de la 100 lei/ședința, iar un adolescent poate avea nevoie de la una până la cinci ședințe pe săptămână, fiind recomandate cel puțin 15 ședințe, cele mai importante schimbări având loc în primele 10 – 12 ședințe. Terapia este necesară tot timpul, încă de la început, din mica copilărie. Alte tratamente includ terapia ocupațională, terapia de integrare senzorială și strategiile de îmbunătățire a comunicării. La rândul lor, părinții și profesorii pot ajuta adolescenții cu autism care se confruntă cu probleme de planificare, organizare și alte abilități executive. Știm foarte bine că cerințele față de adolescenți cresc dramatic și până la liceu, se așteaptă ca elevii să țină evidența cărților și temelor pentru fiecare materie studiată, să urmeze instrucțiuni complexe, să finalizeze proiecte în mai multe faze și să predea temele la timp. Din acest motiv, adolescenții cu tulburări din spectrul autist vor avea nevoie de un nivel mai mare de sprijin extern din partea familiei și a școlii. Poate fi necesar ca părinții să comunice mai frecvent cu cadrele didactice, acestea putându-i ajuta pe elevi despărțind proiectele mai mari în pași mici, cu date limită pentru fiecare pas. Acasă, adolescenții pot avea nevoie de ajutor continuu cu temele și activitățile zilnice, chiar dacă își doresc mai multă independență.

„Lucrul cu copiii cu autism trebuie să înceapă imediat ce au fost diagnosticați, cât mai devreme, în mica copilărie și să nu înceteze deloc, nici la adolescență. Datorită schimbărilor prin care trec adolescenții, perioada aceasta poate fi cu atât mai dificilă pentru ei, dar și pentru familiile lor și au nevoie cu toții de susținere din partea școlii și a terapeuților. Din punct de vedere fizic, ei au aceleași nevoi ca toți ceilalți adolescenți, însă este mai dificil de explicat și înțeles toate aceste lucruri din cauza barierelor de comunicare și a unei capacități mai reduse de relaționare. Părinții și profesorii nu sunt pe deplin conștienți de aceste nevoi fizice și de comunicare, iar adolescenții cu autism se pot frustra mai mult. O mai bună înțelegere a noastră a acestui fapt, terapiile susținute și o colaborare bună a părinților și cadrelor didactice, ajută la trecerea prin această perioadă de adolescență.” psiholog Denisa Zdrobis

Material verificat de Denisa Zdrobis, psiholog.

ro_RORomână