Neurofeedback-ul pentru autism: poate ajuta?
Conform estimărilor internaționale, autismul este o afecțiune care afectează 1 din 88 de copii, iar tratamentele pentru autism rămân foarte limitate pentru multe familii care încearcă să îmbunătățească simptomele pe baza modificărilor în alimentație, prin administrarea de suplimente, terapie sau alte intervenții.
Una dintre variantele de care am observat că suntem din ce în ce mai întrebați la Centrul nostru este neurofeedback-ul.
De asemenea, în grupurile specifice de pe rețelele de socializare sau pe unele pagini de internet, multe persoane întreabă de beneficiile pe care le pot avea copiii cu autism datorită neurofeedback-ului.
Si pentru ca orice discuție și orice înțelegere asupra unui concept sau proces are nevoie mai întâi de pasul logic de a-l cunoaște, să răspundem astfel la prima și una dintre cele mai importante întrebări. Așadar…

Ce este neurofeedback-ul?

Neurofeedback reprezintă o cale de a ne antrena activitatea creierului. Este, de fapt, un biofeedback pentru creier. Însă, pentru a-l putea înțelege, avem nevoie să știm puțin despre undele cerebrale.
Acestea sunt implusuri electrice produse pe măsură ce celulele cerebral comunică între ele. Undele cerebrale pot spune furniza extrem de multe informații despre cum ne simțim și funcționăm, cum ar fi, spre exemplu, pattern-urile de gândire, nivelurile de stres, sublinierea stărilor și, per ansamblu, funcționarea creierului.
Folosirea senzorilor pe scalp conduce la posibilitatea de a măsura și monitoriza această activitate. De asemenea, harta cerebrală de tipul analizei cerebrale- QEEG- conduce la identificarea acelor activități specifice care produc o intensificare a simptomelor.
Iar odată ce se cunosc ariile care produc îngrijorare, se poate crea un plan de training și de suport care poate ajuta reierul să se mențină într-o stare confortabilă și eficientă. Iar asta ne conduce la neurofeedback.
De-a lungul unei sesiuni de neurofeedback, se compară ceea ce face creierul cu ceea ce ne-am dori sau ar trebui să facă. Atunci când creierul se apropie de o stare de confort, ecranul arată un răspuns pozitiv. De obicei, neurofeedback-ul este sub formă de joc, muzică, film sau, mai simplu, diverse tipuri grafice.
Sunetele și muzica ne pot spune imediat dacă creierul se apropie de o stare bună sau nu. Atunci când, spre exemplu, filmul se derulează, înseamnă că creierul se apropie de starea dorită. Atunci când filmul se oprește, este din cauză că creierul se îndreaptă spre o stare mai proastă.
Așa cum exercițiile fizice dezvoltă grupuri specifice de mușchi, cu cât creierul nostru exersează mai mult pentru o ajunge într-o stare de confort și de eficiență mai mare, cu atât devine mai bun la asta. În acest caz sau, și mai bine zis, și (!) în acest caz, neuroplasticitatea reprezintă o dovadă irefutabilă. Este la fel cum învățăm ceva nou. Pur și simplu, sunt necesare timp și repetiție.
Revenind la copiii cu autism, în cazul neurofeedback-ului, pe măsură ce copilul folosește neurofeedback-ul și se apropie de a avea tiparele „normale” ale undelor cerebrale, se va observa schimbarea semnelor, simbolurilor sau a liniilor de pe ecran. Acesta este în esență un mod de a învăța un copil cum să își autoregleze propriile unde cerebrale.
Ca în orice activitate, practica este esențială pentru îmbunătățirea performanței. Au fost identificate foarte puține reacții adverse la neurofeedback și, în mare parte, nu s-au observat îngrijorări serioase. Unii copii au acuzat dureri de cap și tensiune musculară.

Funcționează neurofeedback-ul în cazul autismului?

Rapoartele de la îngrijitorii persoanelor cu autism sugerează că acestea au asistat la îmbunătățiri într-o varietate de domenii și arii, inclusiv vorbirea și iritabilitatea copiilor. Câteva rapoarte științifice au evidențiat faptul că, după tratament, poate fi observată o creștere demonstrată a interacțiunii sociale la copilul cu autism.
Unul din studii a sugerat că părinții care au observat o îmbunătățire au continuat să vadă beneficiile timp de cel puțin un an după neurofeedback. De asemenea, din alte studii se cunoaște că undele cerebrale ale copiilor cu autism pot fi foarte diferite în multe feluri de undele creierului colegilor lor neautiști.
Legătura neurofeedback-ului cu o altă afecțiune, tulburarea de deficit de atenție – hiperactivitate (ADHD), este diferită. Neurofeedback-ul s-a dovedit că ajută copiii cu ADHD prin îmbunătățirea hiperactivității, impulsivității și neatenției. Interesant este că știm că mulți copii cu autism pot avea și ei aceste simptome. S-a sugerat că 1 din 3 copii cu autism poate avea și ADHD.
Deși neurofeedback-ul pare promițător ca o opțiune pentru tratarea unora dintre simptomele autismului, analizând literatura de specialitate, se pare că a existat doar un număr limitat de studii mici, cu metode variate, unii cercetători sugerând că concluziile care susțin utilizarea neurofeedback-ului în ASD nu sunt concludente. Este posibil ca acest lucru să fie rezultatul lipsei de studii de cercetare în acest domeniu atât de interesant și potențial mai mult decât util și salvator de-a dreptul.
De aceea, este clar că avem nevoie de cercetări suplimentare în acest domeniu. Avem nevoie să explorăm cum poate fi diferit creierul copiilor cu autism și, apoi, să determinăm dacă neurofeedback-ul este o intervenție pe care ar trebui să o utilizăm mai des.
Mai jos, vă prezentăm un tip de abordare a neurofeedback-ului în cazul autismului, dislexiei și tulburărilor de dezvoltare practicată de clinicile de profil americane.
Această abordare este una al cărei principiu este întoarcerea la origini. Adică, reantrenarea creierului de la bază, iar neurofeedback-ul poate fi o componentă a programului, însă, de obicei, constituie rar locul de pornire.

Abordarea cuprinde 3 stadii și toate cer multă răbdare și dedicare, acestea fiind, de fapt, și cheia reușitei.

Primul stadiu – program de nutriție și de digestie pentru a reduce toxinele și a ajuta la restaurarea echilibrului neurotransmițătorilor. Scopul în această etapă este acela de a aduce chimia creierului într-o stare în care învățarea și schimbarea să poată veni ușor. Și tot în acest stadiu, oxigenul hipobaric poate fi de mare ajutor.
Al doilea stadiu – presupune integrarea senzorială pentru antrenarea abilităților de bază care au fost incomplete în faza de dezvoltare cerebrală timpurie. În acest stadiu, exercițiile de dezvoltare cerebrală ce pot fi făcute acasă sau într-un centru terapeutic pot face cu adevărat marea diferență.
Al treilea stadiu – ajută modelele cerebrale adânc înrădăcinate să devină mai flexibile, iar neurofeedback-ul este folosit pentru a ajuta la restabilirea funcțiilor cerebrale, a echilibrului emoțional, la creșterea vitezei de procesare și îmbunătățirea comunicării între zonele și ariile creierului.
Voi ați folosit/ ați folosi această terapie?
Ce ne puteți spune despre ea?
Cu drag,
Echipa Centrul EduCare
ro_RORomână